Gât roșu și inflamat? Descoperă ce analize îți sunt necesare

Durerile persistente la nivelul gâtului și înroșirea sa reprezintă simptome comune ale afecțiunilor segmentului orofaringian, comune în special în cazul condițiilor acute de natură infecțioasă. Structura delicată a mucoaselor orofaringiene și rolul complex în conducerea aerului impun evaluări specializate în caz de roșeață localizată, completată de senzație dureroasă sau disconfort la deglutiție. Practicile medicale actuale permit identificarea cauzelor prin examene detaliate, corelate cu istoricul pacientului și cu tabloul clinic observat în timpul consultației inițiale.

Semne clinice inițiale

Contextul etiologic se leagă de agenți microbieni (bacterii și virusuri), particule fungice sau factori iritanți, precum chimicale și fum. Medicul poate observa, în timpul examinării clinice, modificări de culoare și secreții cu aspect variabil. Palparea zonei gâtului ajută la depistarea ganglionilor limfatici cu volum mărit și la stabilirea gradului de inflamație. Persoanele cu roșeață faringiană resimt, de multe ori, disconfort accentuat, însoțit de usturime. Valorile mari ale temperaturii corpului pot semnala posibile infecții agresive. Evaluarea atentă a istoricului personal evidențiază expunerea la anumite medii contaminate ori la stres prelungit, situații ce slăbesc mecanismele de apărare.

Amigdalita, inflamația amigdalelor palatine, asociată frecvent cu bacterii de tip streptococ ori cu virusuri respiratorii, determină adesea apariția unor depozite purulente, care pot fi observate prin examinarea vizuală. Examinarea clinică a pacienților cu amigdalită evidențiază, de asemenea, dificultate la deglutiție și adenopatii cervicale. Stabilirea diagnosticului implică, pe lângă evaluarea otorinolaringologică, o serie de analize de laborator.

Cauze infecțioase și biomarkeri serici

Tabloul clinic se corelează cu patologiile segmentului respirator superior și cu răspunsul imun. Interacțiunea dintre organism și un agent microbian agresiv determină inflamații cu severitate variabilă. În cadrul cabinetului medical, solicitarea analizelor de sânge constituie un pas relevant.

Hemoleucograma este adesea necesară, deoarece oferă detalii despre nivelul leucocitelor, care pot fi crescute la pacienții cu infecții acute. Unele infecții determină, de asemenea, creșterea nivelurilor de neutrofile, în timp ce altele implică o creștere a limfocitelor, ambii markeri identificați prin hemoleucogramă. Proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor pot completa tabloul, prin indicarea gradului de inflamație sistemică.

Persoanele care prezintă simptome asemănătoare cu cele ale faringitei, cum ar fi roșeața intensă și dificultățile la înghițire, necesită prelevarea de exudate de la nivelul peretelui posterior faringian. În general, faringita determină febră persistentă și congestie locală.

Rolul examenelor microbiologice și imagistice

Investigarea agentului patogen implică prelevarea de tampoane faringiene, cultivate ulterior pe medii specializate. Cultura microbiologică furnizează informații despre specia implicată, precum și despre sensibilitatea la medicamente. Virusurile respiratorii necesită metode de diagnostic diferite. Medicul asociază valorile obținute cu rezultatele clinice biologice, pentru a stabili o schemă terapeutică corectă. (P)

Previous post Pași esențiali pentru a preveni disconfortul digestiv la cei mici
Next post Consultatia neurologica – Cand este recomandata si ce presupune