Microbiomul uman si abuzul de antibiotice (partea 3)

Read Time:8 Minute, 56 Second

Acest articol reprezintă o sinteză limitată a informațiilor prezentate pe această temă în sute de studii publicate în reviste medicale de prestigiu, apărute după anul 2018.

MICROBIOMUL URINAR

În trecut se considera că tractul urinar este steril, dar studiile recente au demonstrat că tractul urinar posedă un microbiom unic cu rol dinamic în susținerea sănătății urinare. Rinichii sunt sediul funcțiilor primare ale sistemului urinar fiind locul de filtrare a sângelui, realizarea echilibrului electrolitic și menținerea apei în organism.

Lactobacilus și Streptococcus au fost cele mai frecvent raportate în microbiomul urinar. Prin culturi sau prin metode de secționare au fost depistate și alte tulpini bacteriene care nu cresc în urocultura cantitativă extinsă.

După cum subliniam mai sus, există translocare bacteriană din intestin către alte organe inclusiv aparatul urinar în cazul disbiozei bacteriene intestinale. Creșterea excesivă bacteriană cu o apărare imună scăzută a gazdei duc la creșterea concentrației de uree în sânge, care, la rândul ei, alterează microbiomul intestinal. Toxinele uremice pot provoca anemie renală, prurit, oboseală, tulburări minerale osoase, leziuni neurologice și insuficiență cardiacă.

Interconexiunea dintre microbiomul intestinal și bolile de rinichi reactivează axa intestin-rinichi care este implicată în multe manifestări clinice cum sunt IRC (Insuficiența renală cronică), IRA (Insuficiența renală acută), HTA (Hipertensiunea arterială), nefrolitiaza, nefropatie cu 1gA și altele.

Dismicrobismul intestinal duce la creșterea permeabilității peretelui intestinal și astfel bacteriile intestinale și toxinele lor se pot răspândi în sânge, țesuturi și organe. În această situație celulele imune sunt activate, se infiltrează în rinichi și induce funcții proinflamatorii și antiinflamatorii, precum și semnale pentru modelarea răspunsului neutrofilelor.

Celulele epiteliale tubulare renale sunt participante la imunitate prin producerea de chemokine, citokine, și compuși antimicrobieni. În asemenea situații se produce o stare inflamatorie cronică a rinichilor.

Boala cronică de rinichi reprezintă pierderea funcției renale având ca efect creșterea substanțelor nocive în sânge. Aceste substanțe toxice (uree, creatinina etc.) influențează considerabil compoziția florei intestinale care duce la agravarea insuficienței renale, realizându-se astfel un cerc vicios implicat în insuficiența renală cronică. În plus, expunerea la factori precum toxine, antibiotice, medicamente, aportul de Fe, aportul redus de fibre alimentare, absorbția crescută a proteinelor și un tranzit intestinal lent poate induce boala cronică de rinichi și agrava complicațiile acesteia.

Boala cronică de rinichi poate fi tratată prin hemodializă sau dializă peritoneală, sau în final, transplant renal. La pacienții care au realizat hemodializa s-a observat creșterea anumitor tipuri de bacterii cu preponderenta Clostridiei.

M.I. ȘI TULBURARILE AUTOIMUNE

Disbioza intestinală poate afecta și promova tulburări autoimune cum ar fi: boala inflamatorie intestinală, artrita reumatoidă, diabetul zaharat de tip I și scleroza multiplă. Anumite bacterii au rol în nefropatia membranoasă și nefrita lupică.

DIABETUL ZAHARAT ȘI MICROBIOMUL UMAN

Diabetul zaharat se caracterizează prin tulburări metabolice, concentrații ridicate de glucoză în sânge și inflamație. În timpul stării de inflamație cronică a diabetului există o scădere a numărului de bacterii benefice, care produc acizi grași cu lanț scurt dar și o creștere a bacteriilor proteolitice care duce la toxicitatea uremică. Diabetul produce modificări semnificative a microbiomului uman precum și a multor metaboliți produși de acesta.

OBEZITATEA ȘI MICROBIOMUL UMAN

Obezitatea este un factor de risc pentru boala cronică de rinichi. Studiile au arătat ca sindromul metabolic este asociat cu progresia bolii renale. Știm că diabetul este asociat frecvent cu obezitatea. Se afirmă că disbioza poate fi la originea obezității infantile.

HTA ȘI MODIFICĂRI ALE MICROBIOMULUI

Boala cronică de rinichi este asociată cu HTA și este caracterizată prin dereglare imună și de tulburări metabolice datorate disbiozei intestinale. S-a observat o schimbare a microbiomului și la pacienții cu hipertensiune pulmonară.

MICROBIOMUL ȘI AXA INTESTIN-RINICHI

Microbiomul placentar exercită un rol reglator în sarcina normală. Orice disbioză la nivel placentar, intestinal sau renal duce la complicații ale sarcinii, cum sunt avortul sau respingerea fetală. Inițierea fiziopatologiei respingerii fetale se realizează prin schimbările imunologice și metabolice din disbioza.

Nivelurile crescute de estrogeni la femeile gravide duc la creșterea depozitelor de glicogen în epiteliul vaginal, care oferă un substrat mai bun pentru creșterea microorganismelor, în consecință translocarea bacteriană. Disbioza M.I. duce la diabet gestațional (diabet de sarcină) care este un factor independent pentru pierderea sarcinii.

ROLUL MICROBIOMULUI ÎN CANCERUL PANCREATIC

Pancreasul uman nu este steril și are propriul mediu microbian care poate influența apariția și dezvoltarea cancerului de pancreas. Microbiomul din țesutul pancreatic sănătos este considerat a fi diferit de microbiomul din țesutul cancerului de pancreas.

Microbiomul joacă un rol important în dezvoltarea cancerului pancreatic, ducând la suprimarea imunității, dar influențează și efectele tratamentelor împotriva cancerelor. Este recunoscut că factorii infecțioși au rol cauzal în aproximativ 10% – 20% din totalitatea cancerelor din lume. Studii recente au descoperit o diferență între M.I. al pacienților cu adenocarcinom ductal pancreatic față de al indivizilor sănătoși. 

Microbiomul oral este diferit între pacienții cu cancer pancreatic și cei sănătoși. Parodontoza a fost legată de un risc crescut de cancer pancreatic. Parodontoza este produsă datorită disbiozei orale. Microbii orali cum ar fi pseudomonas gingivalis contribuie la boala parodontală și pot provoca inflamația sistemică care duce la carcinogeneză.

Cavitatea bucală este un rezervor mare de microbi incluzând peste 700 de tipuri de bacterii, virusuri și ciuperci. Când condițiile se schimbă microbiomii comensali pot deveni patogeni și pot produce boli, inclusiv cancer de pancreas.

Cancerul pancreatic este unul dintre cele mai letale afecțiuni maligne și reprezintă a treia cauza de deces prin cancer. Adenocarcinomul ductal pancreatic reprezintă mai mult de 90% din toate cancerele pancreatice.

Infecțiile microbiene duc adesea la inflamație. Uneori inflamația este un răspuns la factori precum mediatorii proinflamatori, toxinele din mediu sau infecția cronică. Cu toate acestea, inflamația este, de asemenea, un factor de risc pentru dezvoltarea multor tipuri de cancer.

Microbiomii provoacă modificări în metabolismul uman, contribuind la o varietate de boli metabolice cum ar fi obezitatea și diabetul. Obezitatea și diabetul sunt factori importanți în dezvoltarea cancerului pancreatic. 94% dintre pacienții cu cancer pancreatic decedează în primii cinci ani de la diagnosticare.

ROLUL MICROBIOTEI INTESTINALE PRIN AXA INTESTIN-FICAT-CREIER ÎN BOLILE DIGESTIVE

M.I. este un sistem foarte dinamic, a cărui densitate și compoziție sunt afectate de o varietate de factori  exogeni și endogeni. Microbiota intestinală produce peptide bioactive, neurotransmițători, conversie secundară a acizilor biliari cu lanț scurt, aminoacizi cu lanț simplificat și hormoni intestinali. Aceste peptide bioactive reprezintă semnale ale axei intestin-creier, stimulează axa hipotalamo-hipofizo- suprarenală, sau poate afecta direct sistemul imunitar al mucoasei intestinale și prin aceasta afectează indirect transmiterea catre SNC.

Axa intestin-creier este un sistem de interacțiune informațională bidirecțională între SNC și tractul gastro-intestinal, care implică sisteme neuronale, endocrine și imunitar, care permite creierului și stării noastre emoționale să influențeze homeostazia și funcția gastro-intestinală de sus în jos și reglează funcția și comportamentul creierului de jos în sus.

Intestinul și ficatul comunică între ele prin vena porta, tractul biliar și circulația sistemică. Produsele interstițiale, metaboliții gazdă și/sau microbieni sunt transportate la ficat prin vena porta și influențează funcția hepatică. În paralel ficatul transportă săruri biliare și molecule antimicrobiene în lumenul intestinal prin tractul biliar pentru a menține eubioza intestinală prin controlul creșterii bacteriene nerestricționat. Prin urmare, disbioza intestinală poate duce la tulburări metabolice la nivelul ficatului, care la rândul lor duc la afectarea ficatului.

Sindromul de intestin iritabil este o boală funcțională frecventă, caracterizată prin dureri abdominale sau discomfort, însoțite de modificări ale tranzitului intestinal fără leziuni ale organelor. Este cel mai frecvent sindrom de durere viscerală cronică.

BOLILE INFLAMATORII CRONICE INTESTINALE ÎN PRINCIPAL BOALA CHRON ȘI COLITA ULCEROASĂ

Boala Chron se caracterizează prin inflamația întregului perete a oricărei părți a tractului gastro-intestinal, în timp ce colita ulceroasă afectează straturile mucosae ale colonului și rectului.  Incidența celor două boli este în creștere la nivel mondial (boala Chron și colita ulceroasă). Sindromul dispeptic este caracterizat prin una sau mai multe dintre următoarele: plenitudine post-prandială, sațietate precoce, dureri abdominale, arsuri epigastrice fără a avea substrat organic. Dispepsia este prezentă la aproximativ 21% din populația lumii.

Steato-hepatita cu sau fără fibroză este o boală cronică hepatică frecventă. Fibroza se poate dezvolta în ciroză și complicații, inclusiv carcinom hepatocelular. Este strâns legată de obezitate, hiperlipidemie, HTA, diabet zaharat tip II, sindrom metabolic. Ciroza hepatică este stadiul final al diferitelor boli hepatice cornice și se caracterizează clinic prin hipertensiune portală și scăderea funcției hepatice.

MICROBIOMUL INTESTINAL ȘI ENCEFALOPATIA HEPATICĂ

Encefalopatia hepatică este o afecțiune neurologică care apare la pacienții cu insuficiență hepatică și are la bază creșterea nivelului de amoniac în sânge, datorită imposibilității metabolizării lui în uree de către ficat. Sunt și multipli alți factori care intervin în patogeneza encefalopatiei hepatice, manifestată prin tulburări cognitive și motorii la pacienți.

Boala de ficat afectează homeostazia intestinală și duce la creșterea permeabilității mucoasei intestinale. Ficatul este cel mai mare organ imunitar al corpului. El elimină substanțele toxice și metaboliții bacterieni din intestine. Tractul intestinal este sursa primară de amonic. Amoniacul este transportat prin vena porta în ficat unde este transformat în uree. Când circulația entero-hepatică este întreruptă, nivelurile de amoniac și acizi liberi din sânge cresc, producând simptome digestive și neurologice.

Pacienții cu boala hepatică cronică pot prezenta simptome neuropsihologice și tulburări cognitive înainte de a ajunge la ciroza hepatică. Depistarea promptă a acestor simptome și tratamentul în timp util pot reduce cazurile de insuficiență hepatică și spitalizările.

Refacerea M.I. pentru toate etapele bolii hepatice este o opțiune.

POSIBILITĂȚI TERAPEUTICE

Probioticele, prebioticele și simbioticele reprezintă o încercare nu totdeauna reușită de refacere a M.I.

Probioticele sunt bacterii vii benefice, administrate pentru a restabili un echilibru intestinal adecvat. Probioticele pot acționa prin diferite mecanisme, inclusiv modularea pH-ului, producția de compuși antibacterieni și competiția cu agenții patogeni.

Dieta noastră este cel mai important factor, ușor de controlat, care poate modula microbiota umană. Conform ultimelor studii este necesar un întreg set de măsuri pentru a restabili compoziția și funcționalitatea M.I. în caz de dismicrobism. Deoarece M.I. uman este specific fiecărei persoane, intervențiile nutriționale ar trebui să fie individualizate și bazate pe caracteristicile microbiotei fiecărei persoane. Acest tip de cunoștiințe nu este încă disponibil, dar se fac progrese rapide care vor deschide noi căi de intervenție preventivă și terapeutică în dismicrobism. Este momentul să avem în vedere potențialul enorm al ”alimentului ca medicament” enunțat de Hipocrate în urma cu 2400 de ani.

Modificarea stilului de viață, inclusiv activitatea fizică zilnică, reprezintă o modalitate importantă care poate determina modificări în compoziția microbiană a organismului uman atât calitativ, cât și cantitativ, cu posibile beneficii pentru gazdă.

Sunt convins că această scurtă prezentare a microbiomului uman este plină de termeni și noțiuni care necesită un efort intelectual important pentru mulți cititori, dar beneficiile înțelegerii importanței menținerii microbiotei umane în perfect echilibru depășesc cu mult acest efort.

AUTORI:

Dr. Scarlat Mihai-Alin, Psih. Tohăneanu Monica, Asist. Ghiță Andreea

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %
Previous post Spitalul Municipal Ploiesti s-a „pricopsit” cu 3 noi focare de COVID
Next post Numai 214 copii cu varste intre 5-12 ani s-a vaccinat impotriva Covid in Prahova